Proiectarea pieselor structurale neregulate forjate la rece necesită o luare în considerare cuprinzătoare a condițiilor reale de funcționare ale produsului, a cerințelor de asamblare și a tehnologiei de procesare. În comparație cu elementele de fixare standard, piesele structurale neregulate prezintă de obicei trepte, boșuri, caneluri, capete neregulate și contururi asimetrice. Prin urmare, procesul de proiectare nu trebuie doar să îndeplinească cerințele de precizie dimensională și rezistență a conexiunii ale produsului, ci și să ia în considerare pe deplin fluxul de material în timpul forjarii la rece. Controlul corespunzător a proporțiilor dimensionale, razelor de tranziție și modificărilor secțiunii transversale ale fiecărei piese poate reduce fluxul neuniform de material, fisurarea localizată și defectele de formare, îmbunătățind stabilitatea formării produsului și eficiența producției.
Designul structural al inserțiilor încorporate se concentrează mai mult pe efectul de lipire dintre inserție și materialul de bază, precum și pe stabilitatea poziționării în timpul turnării ulterioare prin injecție sau turnării sub presiune. Designul necesită în mod obișnuit utilizarea adecvată a moletului, canelurilor inelare, liniilor drepte, boșajelor sau structurilor anti-rotație bazate pe locația de instalare a produsului și direcția tensiunii pentru a îmbunătăți rezistența la extragere a insertului și performanța la torsiune. Simultan, dimensiunile exterioare ale insertului, adâncimea de încastrare, grosimea peretelui și structura finală trebuie luate în considerare pentru a evita afectarea rezistenței produsului din cauza structurilor locale excesiv de subțiri sau a tensiunii concentrate. Pentru produsele care necesită o mare precizie de asamblare, trebuie permise toleranțe dimensionale rezonabile pentru a asigura stabilitatea inserțiilor în timpul producției și asamblarii efective.
Proiectarea structurală a pieselor forjate la rece de formă neregulată și a inserțiilor încorporate nu poate fi limitată la determinarea dimensiunilor pe desene; trebuie să ia în considerare, de asemenea, structura matriței, procesul de formare și fezabilitatea producției în masă. Pentru produsele cu structuri complexe, direcția de forjare la rece, deformarea materialului și modificările dimensionale dintre fiecare proces trebuie analizate în prealabil. Dacă este necesar, formarea cu mai multe stații trebuie utilizată pentru a completa treptat contururile complexe pentru a evita deformarea excesivă într-un singur proces. După finalizarea proiectării, dimensiunile cheie, proprietățile mecanice, rezistența la extragere și efectul de asamblare trebuie verificate împreună cu producția de eșantion, iar detaliile structurale trebuie ajustate pe baza rezultatelor reale ale producției de probă. Acest lucru asigură că produsul îndeplinește cerințele de utilizare și, de asemenea, ajută la reducerea riscurilor de dezvoltare a mucegaiului și a costurilor ulterioare de producție în masă.
